Discutam zilele trecute cu un Amic care-mi reprosa ca ceea ce scriu pe site sunt simple teorii a caror aplicabilitate este minima. Mi-am amintit seminariile si trainingurile la care am intrat in sala cu gandul de a participa pana la final doar daca imi ofera instrumente pe care le pot folosi usor in practica. Pot spune ca din fiecare seminar am iesit cu elemente noi, folositoare imediat. Singurul lucru era sa-mi aduc aminte sa le folosesc atunci cand situatiile mi se iveau. Astfel am remarcat diferenta dintre teorii citite, teorii invatate in training si teoriile aplicate in viata reala. Cartile bune din care ai ce invata sunt scrise in urma unor experiente personale, a unor contexte specifice si a perceptiei personale asupra acestor evenimente. Bineinteles ca ma veti contrazice cu anumite volume in care autorii isi publica cercetarile vietii lor si concluziile pe care le-au aplicat in propriile vieti. Si cate elemente din acele carti ati folosit odata ce ati inchis cartea? De cate dintre ele v-ati amintit la locul de munca, intr-o discutie cu clientul dificil sau chiar acasa in familie?
Sa revenim la tehnicile invatate intr-un training. Ati facut exercitiul in sala de curs, a iesit foarte bine, ati reusit sa ajungeti la rezultatul dorit, ati experimentat, ati inteles. Foarte bine, bravo, felicitari! Sunteti in posesia celui mai puternic instrument de pana acum de a carui aplicabilitate sunteti convinsi si de abia asteptati sa intalniti contextul in care sa-l folositi.
Acum urmeaza testul. Plecati de la curs plini de energie, de incredere in propriile forte si asteptati contextul in care sa folositi ceea ce ati invatat. Ceea ce pare ciudat este ca aceste contexte apar sub forme diferite, cuvinte diverse, oameni unici. Aici intervine diferenta intre sala de curs si realitate. Aici apare aceea neincredere in instrumentele si tehnicile invatate. Aceste evenimente ne testeaza flexibilitatea si puterea de adaptare.
Limitele pe care le vedem in fiecare tehnica, in fiecare exercitiu, in fiecare teorie exista doar in noi, in cel care se foloseste de ea. Tehnica in modul in care a fost creata este perfecta sau perfectiune consta in cel care o aplica? Intotdeauna mi-am pus aceasta intrebare cand nu am reusit sa aplic cu eficienta un instrument si drept sa spun raspunsurile sunt diferite. Ma puteti ajuta?