Zilele trecute am surprins discutia dintre doua colege. Ceea ce a determinat in mine o reactie puternica au fost cuvintele: “Tu le cunosti pe toate.”
Acumulam atatea informatii care ne folosesc, fie la munca, fie in societate si multe dintre ele devin adevarate pietre de moara care atarna de gatul constiintei noastre. Teorii, principii, judecati si prejudecati invatate si asimilate de-a lungul vietii, toate provenite de la altii si care ne impiedica sa vedem cu propriile noastre simturi.
Traim cu intrebarile “de ce” si “cum” adanc implementate in sistemul nostru de evaluare al realitatii. Avem nevoie sa cunoastem, sa explicam, sa stim tot si despre toate. Misterul si necunoscutul ne atrage, ne incanta, ne pasioneaza si dorim sa-l descifram, sa-l transformam in cunoscut. Prezenta cunoasterii ne face viata confortabila si sigura si tot ce cunoastem ne plictiseste intr-o oarecare masura.
Intr-o continua intelegere a necunoscutului cautam si dorim sa acumulam informatii cat mai multe, cat mai utile si cat mai practice. Ajungem intr-un punct in care simtim ca toate aceste informatii ne desparte de ceea ce cautam, ne separa intr-un mod abrupt de mister. Cu cat caut mai mult cu atat suntem mai departe de aflarea adevarului. Evaluam si categorisim pe ceilalti in functie de informatiile pe care le detin, in functie de cate cunosc si de felul in care raspund la intrebarile “de ce” si “cum”. Suntem mai inteligenti, mai bine vazuti cu cat cunoasterea noastra este mai bogata in informatii si reusim sa le folosim cat mai eficient.
Si omul din spatele informatiei cand avem timp sa-l cunoastem sau acestea reprezinta ceea ce cunoastem despre el? Oare misterul este descoperit prin aceste informatii sau el se adanceste si mai tare? Este bine pentru noi sa cunoastem cat mai multe sau este de preferat sa gandim mai putin si sa simtim mai mult?

Comunicarea verbala intre doua persoane implica la un moment dat si nasterea unor conflicte. Aceasta situatie aduce teama in sufletul nostru si incercam pe cat posibil sa evitam conflictele in special cu cei la care tinem. Conflictele sunt cauzate de diferente de opinie si se agraveaza atunci cand nu reusim sa ascultam si nevoile celui de langa noi.
Intr-o disensiune avem sansa de a descoperi la ce anume nu ne-am gandit dintr-o situatie data. Orice parere diferita de a noastra imbogateste imaginea creata de noi. Daca suntem indeajuns de deschisi si dornici sa rezolvam conflictul vom reusi sa vedem si din punctul de vedere al celuilalt.
Pentru a ajunge la o rezolvare pasnica a oricarui conflict exista mai multe elemente care-si aduc aportul:

1. Prima reactie intr-o situatie conflictuala este atitudinea defensiva. Daca suntem atenti la aceasta atitudine s-ar putea sa descoperim ca in aceste momente pierdemm ulte informatii utile pentru rezolvarea situatiei;
2. Ascultati Inainte de a incepe sa ne gandim la ceea ce dorim, sa ascultam activ ceea ce are de spus interlocutorul. Oferiti-i sansa de a fi ascultat si inteles. Uneori oamenii doresc doar pe cineva care sa-i faca sa se simta importanti si recurg la diverse metode pentru. Adevarata problema se poate descoperi daca punem intrebari de lamurire.
3. Puncte de acord Sa gasim elemente asupra carora suntem de acord si sa insistam in primul rand pe ele. Acestea sunt cele pe care putem cladi un dialog care sa rezolve conflictul initial.
4. Recunoasteti ca ati gresit Greselile recunoscute reduc atitudinea defensiva pe care o are partenerul de dialog. Toata lumea greseste. Haideti, sa fim cinstiti cu noi si admitem ca am gresit in anumite privinte.
5. Multumiti sincer Uneori parerile celorlalti pot sa aduca noi elemente in discutie si este bine sa evaluam sincer si deschis faptul ca ne-au ajutat. Cei care na contrazic doresc sa na ajute si astfel vom reusi sa transformam dusmanii in prieteni.
Punctele de mai sus sunt doar o parte din ceea ce se poate face intr-o situatie conflictuala. Pentru a afla mai multe despre cum comunicam cu persoanele dificile din viata voastra va recomand seminarul Tehnici de comunicare cu persoane dificile care se desfasoara in zilele de 28-29 iulie 2007, in Bucuresti.

Pentru speranta, pentru vise, pentru viata, pentru voi. Fiecare are propria gradina secreta in care-si intalneste visele, sperantele si isi traieste viata asa cum doreste. Va doresc sa va descoperiti gradina secreta!

Ne mandrim adeseori cu faptul ca nu judecam oamenii dupa felul in care arata. Si totusi imaginea este cea care determina prima impresie. Pentru fiecare dintre noi conteaza felul in care suntem perceputi de ceilalti si incercam sa ne creem o imagine care sa corespunda cu ceea ce dorim sa transmitem. Si prima impresie conteaza cu adevarat! Si mai adevarat este ca nu avem niciodata a doua sansa sa facem prima impresie.
Desi haina nu-l face pe om, haina este cea care se vede intr-o prima intalnire. Un element important in imaginea pe care dorim sa o transmitem este contextul. Congruenta dintre contextul in care ne promovam imaginea si aceasta are un efect important asupra felului in care ne percep ceilalti. Fiecare mediu, fie de afaceri sau personal are propriile reguli si tipare in care omul este nevoit sa se incadreze.
Dincolo de context un alt element important este dorinta a ceea ce doresti sa transmiti. Fiecare are propria imagine pe care ceilalti o percep si o trec prin filtrele credintelor, valorilor, ratiunii. Fiecare dintre noi prezinta in fata celorlalti o “masca” cu particularitatile care-l deosebesc si-l fac unic. Atitudinea reprezinta profunzimea primei impresii. Atitudinea este cea care vorbeste in locul tau. Gesturile, postura, mimica sunt cel mai bun ambasador pentru tine in orice context te-ai afla.
Acestea sunt lucruri pe care fiecare dintre noi le cunoaste si incercam sa le aplicam cum putem mai bine. Oare conteaza atat de mult imaginea pe care o percep ceilalti despre noi? Oare fara aceasta imagine nu suntem noi? Oare ne defineste in asemenea masura incat trebuie sa ne adaptam ei sau ea se adapteaza la noi? Cat putem rezista intr-un mediu in care imaginea exterioara nu corespunde valorilor noastre?

Limbajul nonverbal si in special interpretarea lui reprezinta o provocare pentru fiecare dintre noi. Cat traim, comunicam si atata timp cat observam, putem interpreta informatia transmisa de ceilalati prin limbajul trupului.
Exista cateva greseli care se intalnesc frecvent in interpretarea limbajului nonverbal.
1. contextualizarea - contextul este foarte important atunci cand doresti sa identifici semnalele neintentionate transmise de celalalt. De exemplu, incrucisarea bratelor peste piept reprezinta uneori senzatia de frig si nu neaparat ca persoana respectiva este nemultumita de ceva anume. Contextul presupune atat mediul propriu-zis, cat si contextul social - cultural.
2. generalizarea - exista in literatura de specialitate anumite interpretari general valabile pentru anumite gesturi. De exemplu daca o persoana isi atinge fata in timp ce vorbeste inseamna ca ascund adevarul. Intotdeauna?
3. compararea - pentru a identifica corect anumite emotii in functie de manifestarile aferente avem nevoie sa comparam persoana observata cu ea insasi in diferite situatii, in loc sa o comparam cu alte persoane in aceeasi situatie. De exemplu, o persoana binevoitoare isi manifesta aceasta trasatura in mod frecvent, nu doar uneori.
4. autoaprecierea - invatam sa interpretam comportamentul celorlalti si ne bazam pe ceea ce stim deja. Uneori aceste interpretari nu corespund cu realitatea si nu bagam in seama semnalele care ne indica propria greseala.
5. subiectivitatea - observatiile pe care le facem asupra limbajului celorlalti sunt rezultatul trecerii perceptiilor noastre prin filtrul credintelor si valorilor proprii. Daca suntem suspiciosi si neincrezatori vom cauta la oameni acele gesturi care sa confirme aceasta neincredere si reusim mai greu sa identificam persoanele sincere.

Aceste “greseli” sunt normale si cu cat gradul nostru de flexibilitate este mai mare cu atat vom reusi sa interpretam limbajul nonverbal mai corect. De asemenea, cu cat apelam la mai multi indicatori de evaluare a celorlalti cu atat ne formam o imagine mai corecta. Singura certitudine este ca interpretam limbajul nonverbal chiar si fara sa ne dorim acest lucru in mod constient. Cat de corect o facem depinde doar de noi.

Unul dintre elementele comunicarii este ascultarea. Intr-un dialog unul vorbeste si celalalt asculta. Uneori suntem atat de nerabdatori sa vorbim incat nu mai ascultam. O greseala pe care o facem adesea atunci cand comunicam este ca incercam cu disperare sa impresionam pe cel din fata noastra. Incercam sa parem inteligenti, spirituali sau simpatici. Suntem atat de preocupati de propria persoana incat incat uitam de ceilalti. Cand vine randul celuilalt sa vorbeasca noi ce facem? Ne gandim tot la noi si problemele noastre.
Dale Carnegie in cartea sa Secretele Succesului evidentiaza una dintre avantajele ascultarii: “Poti sa-ti faci prieteni in doua saptamani devenind un bun ascultator decat in doi ani incercand sa le atragi atentia oamenilor asupra ta.” Atunci cand veti deveni buni ascultatori, veti putea dezvolta relatii mult mai puternice si mai complexe datorita faptului ca oamenii au nevoie de cineva care sa-i asculte. Starea de vorbitor confera importanta si prin aceasta cladim relatii durabile si solide.
Ascultandu-i pe ceilalti reusiti sa aflati informatii care altfel va scapa si puteti de asemenea sa aveti acces la o sursa de idei noi. Oferiti-le sansa oamenilor de a va impartasi gandurile si veti avea parte de un curent de idei.
Cum sa dezvoltam arta de a asculta?

Fara un interes real tot ceea ce urmeaza nu are cum sa functioneze. Asa ca inainte de a citi mai departe va rog sa va intrebati cat de important este pentru dvs. aceasta parte a comunicarii.
Atunci cand cineva va vorbeste cel mai sigur mod de a va arata interesul fata de aceea persoana este sa-i acordati intreaga atentie. Intrerupeti orice activitate si dedicati-va persoanei care va vorbeste.
Una dintre greselile cele mai frecvente este intreruperea interlocutorului. Motivele sunt diverse, dar sentimentul care se naste in sufletul celuilalt este lipsa de respect.
De multe ori in timpul unei discutii nu suntem atenti la tot ce spunem interlocutorul. Adeseori ne trezim ca nu am auzit intregul discurs pentru ca ne gandeam la altceva. Una dintre metodele pe care le folosesc este metoda rezumatului. “Aceste lucruri inteleg ca sunt foarte importante pentru tine, poti sa intri in detalii.” O alta metoda este cea a intreabrilor pertinente si lamuritoare. Cer explicatii atunci cand lucrurile nu-mi sunt clare si vreau sa inteleg aceea situatie despre care vorbeste.
Acestea reprezinta o parte din ceea ce putem face atunci cand ne dorim sa ascultam. Voi ce metode aveti?

Mersul firesc al vietii:
Sa te nasti intr-o familie cu 2 parinti, un frate, un catel si un rand de bunici. Sa joci fotbal toata ziua, sa vorbesti despre dragoste la 9 ani cu cel mai bun prieten al tau, sa inoti la mare toata vara si sa nu ai teme de vacanta. Sa inveti sa mergi pe bicicleta!Sa mergi la biserica nu doar de Paste si Craciun. Priveste atent la parintii tai. Sa ai brad adevarat iarna in casa si de ziua ta sa ai tort si lumari in care sa sufli. La scoala sa nu inveti tot … sa inveti doar ce-ti place, sa chiulesti, sa desenezi ce vrei tu la desen si sa scrii ce vrei tu in compunere, sa o iubesti pe colega din prima banca, sa nu fugi de acasa, sa fumezi, sa nu mai fumezi, sa nu furi, sa bei pana cazi jos pe trotuar, sa nu mai bei niciodata… sa nu dai lectii de viata altora.
Saptamana care a trecut a adus un nou castigator. Cuvintele de mai sus reprezinta o parte din raspunsul la intrebarea: Care consideri tu ca este mersul firesc al vietii?
Pentru saptamana urmatoare o noua intrebare: Ce reprezinta atitudinea pozitiva in viata ta? Premiul: “Motive pentru a zambi” de Zig Ziglar.